Filtrele de denitrare sunt utilizate in scopul diminuarii/eliminarii continutului de nitrati din apa.
Se cunoaste faptul ca nitratii sunt extrem de periculosi pentru organismul uman, mai ales prin prisma transformarii acestora in nitriti.
Statiile de denitrificare functioneaza pe acelasi principiu ca si statiile de dedurizare. Mediul filtrant in cazul statiilor folosite pentru eliminarea nitratilor este constituit din rasini anionice, care au rolul de a inlocui ionii de clor cu ioni de nitrati.
Procesul de regenerare se realizeaza prin spalarea mediului cu solutie suprasaturata de sare ce presupunerefacerea incarcaturii de clor si de a elimina nitratii din rasina.
In Romania nivelul maxim de nitrati acceptati in apa potabila este de 50 mg/l. Aceasta valoare este considerata extrem de mare in alte state. De exemplu in SUA si in multe state europene valoare maxima de nitrati acceptata este de 10 mg/l. Pornind de la aceasta idee, este lesne de inteles ca depasind VMA aduce un risc semnificativ sanatatii noastre.
Nitrații în concentrații mai mari de 10 mg/l exprimate ca N (acest lucru poate fi exprimat ca 35,7 mg/l în carbonat de calciu sau 44,3 mg/l sub formă de nitrat) sunt considerate nesigure în apa de băut.
Prezenta nitratilor in apa nu poate fi detectata printr-un gust sau miros specific, spre deosebire de alte substante (fier, mangan hidrogen sulfurat etc). Din acesta cauza se impune ca metoda de eliminare a nitratilor sa fie foarte sigura si implicit monitorizata constant pentru a ne asigura ca nu exista scapari, care pe viitor vor afecta calitatea apei.
Un continut de nitrati care se presupune ca nu prezinta risc pentru adulti, se poate dovedi a fi extrem de daunator in cazul sugarilor. In cele mai multe cazuri, nitratii provoaca sindromul „blue baby” in cazul bebelusilor. Aceasta boala afecteaza direct proprietatea sangelui de a transporta oxigen in corpul sugarului.
In momentul de fata exista mai multe metode de eliminare a nitratilor, dar cele mai convenabile din punct de vedere al raportului eficienta-pret sunt:
–metoda rasinilor schimbatoare de ioni;
In cazul in care nu intampinam alte probleme mai complexe in apa si nu sunt cerinte specifice in ceea ce priveste calitatea finala a apei tratate, se recomanda a se monta un filtru cu rasini schimbatoare de ioni, deoarece costurile unui sistem cu osmoza inversa sunt relativ ridicate si nu se justifica.
Procesul de eliminare a nitratilor din apa nu este deloc pretentios si nu impune o pretratare. Se recomanda, totusi, inaintea statiei de eliminare a nitratilor sa se monteze un filtru pentru retinerea sedimentelor cu scopul de a proteja rasina schimbatoare de ioni si implicit de a apropia de maxim durata medie de viata a acesteia. In cazul in care apa ce urmeaza a fi supusa denitrificarii contine clor, se cere ca apa sa fie declorinata printr-un filtru cu carbune activ.
Nu este necesar ca apa sa fie dedurizata inainte de a trece prin filtrul denitrificator, exceptie face apa extrem de dura sau cu un pH ridicat cand concentratia de carbonati si hidroxizi din patul de rasina pot determina precipitarea calciului si a magneziului. In acesc caz, se recomanda o inmuiere usoara sau o clatire a rasinii cu solutie slab acida.
Procedeul de eliminare a nitratilor cu ajutorul rasinii schimbatoare de ioni nu este un proces complicat, dar este extrem de eficient. Procentul de retentie poate ajunge pana la 90%. Mediul filtrant este usor de regenerat cu o solutie supra saturata de sare (NaCl) sau cu clorura de potasiu (KCl).
Procesul de denitrificare (filtru nitrati) este destul de asemanator cu procesul de dedurizare, insa sunt cateva aspecte destul de importante care fac diferenta:
- rasinile anionice sunt mai putin dense si necesita un debit de spalare mult mai mic, aprox o treime din cel necesar la spalarea rasinii pentru dedurizare;
- Deoarece rasinile anionice tind sa pluteasca atunci cand concentratia de sare este mai mare de 10%, se recomanda sa se foloseasca o concentratie cuprinsa intre 4-8%
- Se cere o atentie suplimentara la procesul de regenerare in cazul eliminarii nitratilor deoarece se pot inregistra scapari peste nivelul acceptabil. Tehnici precum regenerarea contracurent si afanarea suplimentara (dupa regenerare) pot reduce si chiar elimina aceste „scapari”